Evolutie

Ma-nchid ca-n sicriu
In propria mea casa
Grotesc imi e chipul
Privit in oglinda
Demonic e gandul,
In ce creierul se-afunda,
Sunt poezie deci creatie
O gorila boluna.

Privesc din pervaz
Si vad mii de chipui,
Ca mine-s creatii complexe,
Si sigur!
Cu toti suntem oameni,
Maimute-ambulante,
Cu toti suntem genii:
Gorile-evoluate!

Orb

Privesc in gol,
Imi vad privirea.
Privesc a doua oara…
Iar!
Si vad o singura persoana
O vad ca pe-un obiect banal.

E-o dezonoare moartea,
Ea unu syrade din fundal.
Tot din fundal ma vad si iarasi
Tot din fundal ma plang, si-mi plang.
Uite-n oglinda de cristal,
Ma vad ca pe-un obiect banal.
E moarte… dezonoare,
Sa fii obiectul solitar.