Status si lichide

Intr-o zi
m-am gandit
sa scot un suc
la discutii.
Sa vorbim,
sa ne hlizim,
sa zambim
       in veselii,
sa gandim
in prietenii.
Iar pe cand
mi-am terminat sucul
ne-am consumat
         si statusul.

Nu de mult,
candva tot in
          vremea asta.
m-am gandit
sa scot o bere
la discutii
... si-a venit!
Am ras
ne-am si zambit,
iar asa,
prin combinatia
de zambete si
... zambete
Ne-am modificat putin
statusul.

Odata, cand vremea
       va vrea,
Am sa chem
un pahar de vin
         la discutii.
Vom vorbii, soptii,
         zambii.
Vom zambii, soptii,
      soptiiiii....
Toate la un volum mic.
Iar din trupuri,
urlete se vor distinge.
Atat de puternice,
incat,
Atmosfera din jur
Va fi zgomotos incarcata.
Iar la auzul aerului
Ne-om opri, la inceputul
celui de-al doilea
        pahar de vin.
Si-om trece in registru
        un alt status.

Undeva, poate niciodata
Candva, poate nicaieri
Te voi chema pe tine
Bautura mea preferata
la un pahar de "noi".
Nu am nici o idee
privind decursul comsumului
de lichide, sau,
de timpul necesar
consumarii acestora.
In schimb,
savoarea eternitatii momentului
o simt de pe acum.
Iar ca problema sa fie
          mai complicata,
imi permit sa nu pun
un punct ci un "dar".
.... "Dar" ma gandesc,
dat fiind "statusul"
concept creat de om,
mai adaug rationamentul si...
      ma aleg cu o intrebare:
"I'm I pulling you down?"


De la tine pan'
             la mine
De la mine pan
             la noi
Mai e un drum.
Un drum de ceai...

Innnnnnnotam?


*status-statut social

Contopire

Iubindu-te,
mi-am dat seama ca
ai un trup.
Ca ne putem contopi
in
Universul fara
margini

Fara sa vreau
am disparut
deodata
din
Viata ta.

Si tot astept

In gara-ntunecata
Te asteptam tacut
Si imi ziceam c-odata
Ne-om desparti placut.

Sub un salcam te asteptam
In serile tarzii,
Si enervant tot stranutam
Din vina unor alergii.

In fata usii eu stateam,
In serile de toamna,
Si tot degeaba te strigam
Dar nu veneai, ca erai doamna.

Un vagabond eram cand strazi
Bateam seara de seara
Urlam de frig si-nfometare
Te cautam a mia oara.

Astept si astazi mult mai calm,
Sperand ca vii-ntr-o buna zi.
Dar sper prea mult asa ca-ti spun:
"-Nu mai veni...nu mai veni!"

NU-I IERTATI!

o haită de borfaşi, mecanic colorată
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…

în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…

nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi...
fugiţi,spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…

aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…

ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci…

pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…

din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…

ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…

nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare..

nu contrarelativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…

pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…

nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul ... de-a muri.

Evolutie

Ma-nchid ca-n sicriu
In propria mea casa
Grotesc imi e chipul
Privit in oglinda
Demonic e gandul,
In ce creierul se-afunda,
Sunt poezie deci creatie
O gorila boluna.

Privesc din pervaz
Si vad mii de chipui,
Ca mine-s creatii complexe,
Si sigur!
Cu toti suntem oameni,
Maimute-ambulante,
Cu toti suntem genii:
Gorile-evoluate!

Orb

Privesc in gol,
Imi vad privirea.
Privesc a doua oara…
Iar!
Si vad o singura persoana
O vad ca pe-un obiect banal.

E-o dezonoare moartea,
Ea unu syrade din fundal.
Tot din fundal ma vad si iarasi
Tot din fundal ma plang, si-mi plang.
Uite-n oglinda de cristal,
Ma vad ca pe-un obiect banal.
E moarte… dezonoare,
Sa fii obiectul solitar.

Moment de seara

Stau in odaie.
Privesc la pervaz,
E noapte afara
Strigoii-s la parleaz.

Ma pun la masa.
Am condeiu-n mana
Si vreau sa scriu
O slova strabuna.
Dar stau si privesc
Iarasi la pervaz
Si iarasi aud
Strigoi la parleaz.

Si-mi canta

Si azi sunt trudit
N-am viata in mine
Si tot la tin vin
Asta seara, tot la tine.

Si canta-mi te rog,
Cu struna sau harpa,
Acelasi cantec jalnic,
Si cu vocea ca-alta data.

Si daca lesin
Nu ma lua-n seama
e-o stare de-a mea…
Cea care te-ndeamna.

Si te rog de-mi mai canta
Ca poate-n tarziu
Cu a ta muzica
Ma bagi in sicriu.

Si canta, iar canta!
Te rog nu te-opri,
Mi zgomot ce canti
In a mea ultima zi.